Mâine a fost vineri… sau boala numită „civilizaţie”

Mă simt ca şi cum ar fi sâmbătă. Te-ai simţit vreodată aşa joia? Ce întrebare, vei spune… normal că m-am simţit aşa. Cu chef de stat pe canapea descântând un ceai fierbinte, învelit cu o păturică, dar fără a fi bolnav (bine… asta în limitele oferite de condiţia de om trăitor în secolul dooşunu)… învelit cu o păturică, spuneam, stând rezemat, cu genunchii la gură şi ochii pe pereţi. Şi neaparat ascultând muzică… muzică de canapea, aşa cum am numit acum câteva zile folkul. De fapt nu e numai folkul. Jazz, blues… muzichii de stare. De făcut copii frumoşi. De mângâiat omul de lângă, care stă tolănit neapărat sub aceeaşi păturică, pe aceeaşi canapea, că doar de dimineaţă aţi sunat amândoi la birou şi i-aţi spus fiecare şefului lui, cu o voce răguşită „Ştii, azi nu mă simt foarte bine…”. Şi după ce v-aţi setat Autoreply-ul la mail („Sick at home, with limited access to email and telephone”), deh, sămânţa de corporatist a prins bine în pământul vostru de foşti şoimi ai patriei şi pionieri, abia după aceea v-aţi luat în braţe cu o patimă capitalist-balcanică şi aţi stat aşa minute în şir, zâmbindu-vă, fericiţi că aţi reuşit să furaţi o zi care să fie numai a voastră… voi doi, victorioşi împotriva sistemului. Şi lângă voi, muzica…

Şi aşa se va mai termina încă o săptămână… şi va veni o alta, cea dintâi din cele zece rămase până la primul exod către mare pe anul ăsta. Vom merge iar să uităm metodic, noi, scăpaţii de „civilizaţie”. Vom merge să ne resetăm încet cu licori dulci sau amare, să alergăm pe plajă, să ne îmbrăţişăm în corturile gemânde, să sărutăm îngenunchiaţi şi mici nisipul ce se transformă iremediabil în beton sub picioarele noastre goale… Dar ce spun eu? Mai e până atunci…

Afară încă e frig, iarna îşi face de cap în continuare şi eu visez la o canapea, Jamie Cullum abia auzindu-se… „What a difference a day made”, la un ceai, la Ea… visez cu căştile pe urechi în faţa unui monitor de şap’şpe inch pe care se mişcă haotic tabele, mailuri şi pagini web. Sunt un peşte corporatist eşuat pe nisipul aspru de plajă corporatistă. Mă tratez cu indiferenţă. Dar mă tratez… ce boală!

Mâine a fost vineri… visare plăcută!