Final de Mărţişor…

Martie 23, 2010

… pe trecerea de pietoni. Adica la Crossroads. Aşa cum câţiva dintre noi s-au obişnuit, în fiecare zi de marţi, în Club 100 Crossroads se cântă folk. Pe 30 martie voi concerta acolo împreună cu Teddy (aka Tudor Olaru), începând cu ora 21:00. Intrarea 10 lei. Se promite o piesă în primă audiţie. Poate două, dacă Zâna Măseluţă mă va vizita până atunci…

S-auzim… de bine!

Anunțuri

Ce bine e să râzi…

Martie 19, 2010

… cu poftă. Și ce bine e după ce râzi. Relax total. Nu contează de ce. Nu contează unde, cu cine, cât, cum… toate dimensiunile astea sunt inutile. Contează doar că râzi.
Aseară la Iron City am râs cu și despre Fără zahar. Tare de tot. De ce am râs? Nu mai știu… Poate pentru că băieții știu ce-i ăla umor. Poate pentru că eram în starea potrivită. Am râs atât de tare încât mi-au dat lacrimile la un momentdat. (da, eu eram ăla care se ținea de burtă și se stergea la ochi inainte de „înfundarea closetului”…)
Țineți-o tot așa că e nevoie de voi în lumea asta cu fețe posomorâte, cu priviri plecate mereu în pământ, cu mațe ghiorăind a foame, cu vise urâte despre ziua de mâine. Râsul împotriva glonțului! Ali Luia!
Urmează câteva zile pline…
Azi e concert în Big Mamou. Ovidiu Mihăilescu și prietenii. Detalii pe goagăl.
Mâine seară la Clubul Țăranului, Alina Manole ne invită la ziua ei… muzicală. Un an de la lansarea albumului Luna Pătrată. Din surse sigure am aflat că va fi un adevărat festin muzical (de parcă Alina ar ști să facă altceva decât frumuseți).
La mulți ani, Lună Pătrată și Alină Manole.
Să trăiască… și să lumineze.

Să ne amuzăm un pic…

Martie 12, 2010

Nu vreau să fiu înțeles greșit… nu am văzut Avatar, deci nu pot să emit opinii referitoare la cât de bun sau ne-bun e filmul… Nici măcar nu știu dacă a luat sau nu vreun premiu la proaspăt terminata (în sensul că s-a sfârșit, adică) festivitate. Însă nu am putut să nu râd în hohote văzând ce le trece unora prin căpșor…
Dacă sunteți la serviciu, accesați linkul de pe un computer cu boxe. Mari. Și chemați toți colegii să vadă minunea

La multi ani!

Martie 8, 2010

… femeie de abur, femeie de ger,
femeie de piatră, femeie de cer,
femeie de floare, femeie de fier,
femeie de apă, femeie de dor,
femeie de lacrimi, femeie de nor,
femeie de carne, femeie fior…

femeie iubire, femeie blestem,
femeie uitată, femeie totem
femeie copila, femeie materna
femeie de-o clipa, femeie eterna…

… adică la Iron City, miercuri 24. ianuarie 2010. Alaltăieri. Ce s-a întamplat pe scenă s-a întamplat mulţumită câtorva omuleţi cu suflet mare, care au zis ca merit(ă) să facem un concert în Iron. Mulţumesc Teddy, mulţumesc Marius, mulţumesc Body, mulţumesc Mysha… şi Alţii! Mulţumesc Simona, mulţumesc Dan, mulţumesc Andrei, mulţumesc George. Tuturor va multumesc pentru mai multul sau mai puţinul pe care l-aţi făcut pentru ca miercuri să iasă ce a ieşit.
Îi voi lăsa să comenteze despre cântare pe cei care au fost prezenţi. Eu nu voi spune decât că m-am simţit foarte bine într-un Iron City arhiplin cu lume venită să mă asculte. Vă mulţumesc pentru prezenţă, ascultare şi aplauze tuturor. Asta înseamnă că merit(ă) să perseverez, nu-i aşa? Înseamnă că vă place ce fac şi că ar trebui să mai fac… Bine!
Am fugit foarte repede după concert. N-am apucat să salut pe foarte mulţi oameni dragi mie. Pentru asta vă rog pe toţi cei lăsaţi în urmă să mă iertaţi, dar a trebuit să fug, pentru că ieri a fost o altă zi foarte importantă pentru mine.
Nu, nu m-am însurat (încă) şi nici n-am murit (tot încă), deşi judecând dupa ţinuta pe care câţiva au şi avut plăcerea sa o vadă, se putea înţelege ori una ori alta. Cert este că după ce am făcut ce aveam de făcut, am ajuns iar in Iron City, la un concert de Heavy şi Death Metal. Eu, îmbrăcat la patru (spre cinci) ace, ei, îmbrăcaţi cu hainele de duminică, cântându-şi muzica. Frumos Chrom Dioxid, bine lustruit. Frumos şi Progeria, deşi death-ul nu e chiar pe gustul meu. Ei au venit de la Târgovişte pentru a susţine acest concert. Plăcut!
Revenind, găsiţi mai jos o cronică în imagini a concertului meu de miercuri seara de la Iron City.
Cu mulţumiri, mă înclin în faţa Dumneavoastră.




Gândacul şi ciocârlia…

Septembrie 24, 2009

A bătut cel dintâi gong al stagiunii. Cortinele au descoperit scenele ca pe nişte coapse nearse de soare în de abia terminata vară. Ne-am adunat care de pe unde am fost fugiţi. Urmează o toamnă, urmează o iarnă, urmează o primăvară de concerte, de teatre, de filme. Şi apoi, o altă vară. Poate mai plină şi mai frumoasă.

Dar să nu ne întristăm… In Bucureşti se cântă.
Pe 29 septembrie, o seară ce se anunţă de pe acum lungă… În Iron City, Emeric Imre şi Set-ul său de muzicieni performează începând cu ora 22:00. Crossroads (cal. Moşilor, 100) îi aşteaptă pe obişnuiţii, dar şi pe neobişnuiţii locului, în haine noi. De la ora 21:00 (cred) vor concerta Cătălina Beţa şi Dragoş Boeru.

Ce s-a întâmplat săptămâna asta… păi luni a(r fi) fost ziua lui Valeriu Sterian. Şi s-a adunat lume în Big Mamou. Şi s-a cântat, mai mult sau mai puţin frumos, mai mult sau mai puţin Sterian, mai mult sau mai puţin (in general)… Nu vreau să comentez, pentru că ar însemna să desfiinţez prea multă lume… Spun doar atât: păcat! Cred că scopul întâlnirii era altul… Marţi, concert Alina Manole la Crossroads. Ieri, cântare în Iron City. N-am reuşit să ajung, dar zice-se că a fost frumos.

Şi… cam atât. Ne-om vedea pe 29…

Florar, 13

Mai 14, 2009

… între căderea ultimelor petale de flori de măr şi coacerea primelor cireşe gustăm pe furiş din fructele dulci ale glasurilor de copii întârziaţi în maturitate. Ne-am aşezat cuminţi pe câte un colţ de băncuţă şi ne-am lăsat purtaţi pe aripi de cântec crud de chitară şi flaut.

Era seară în Cetatea de Fier, o seară caldă de mijloc de mai. Au urcat mai întâi pe scenă Mysha şi Johnnie, să ne aducă aminte unde şi de ce suntem… Şi ne-au adus. Cu „Cântec pentru tine” al lui Eugen Avram şi „Nu” al Măr Verde-lui. Aplauze. Apoi ’galabilul… inegalabilul… Eu (aşa mă introduce pe scenă Johnnie, de fiecare dată). „Poştalionul”, „1000 de drumuri”, „Cântec” şi „Gând”. Scurt. Cu Teddy. Alte aplauze. Şi apoi, tăcere…

A început concertul Cantos. Toată lumea ascultă. „Om bun deschide-ne poarta…” au cântat ei la început, iar noi le-am deschis larg porţile inimilor obosite de tutunuri, cafele şi modernism ucigător de suflet. M-am simţit vindecat încet-încet de toate relele. Ce minuni poate face muzica… Multe cântece de-ale lor. Câteva ale altora, în special ale lui Vali Sterian. O chitară şi un flaut. Mihai şi Codruţa. Amândoi Lojewski, amândoi Cantos. Voci frumoase, întrepătrunse, fiecare în continuarea celeilalte, ca un mănunchi de sunete împletite frumos de mâna Bătrânului cu barbă… Mulţumesc!

A urmat un moment de chitara clasică al „colegului Laurenţiu” (domnul este coleg de serviciu cu Mihai şi absolvent de Conservator). Am ascultat atent şi am rămas pe gânduri. Mai tarziu m-am autoconvins să nu mă las de chitară… Plăcut! Să mai vie! Şi au urcat iar pe scenă cei doi „Cantoşi”… Codruţa a sărutat din nou flautul, iar Mihai a mângîiat corzile chitării. Mi-a fost dor să îi aud.

A fost o altă seară de PMS FolkFrate! Cu oameni buni, care mai de care mai de demult nevăzuţi… Maria Magdalena Dănăilă, Iulia Guşatu (la capitolul „Demult nevăzuţi”). Printre „Omniprezenţi – şi bine fac!” Alina Manole, Ştefan Tivodar, Cristina Andrieş. Şi alţii. Şe ştiu dumnealor. Din surse sigure am aflat că Maria Dănăilă a cântat şi ea aseară. Zice-se prin târg că mult şi bine. Şi sunt sigur că aşa a fost, deşi eu n-am auzit-o. A cântat şi Tivodarul, şi Cristina (sau Alexandra?), şi Vlad… Dar asta o ştiu din auzite… eu nu mai eram în Iron City…

Am plecat devreme… mă aştepta Ea…

Mâine seară de la 18:00, Ovidiu Mihăilescu împarte „Cipilici” în Siver Church. Se anunţă o seară „beton” aşa că nu o rataţi. Veniţi cât mai mulţi. Veniţi toţi! „Biserica” e mare, e loc pentru toata lumea… Iar apoi, începând cu 21:30, în Crossroads vine Trupa de Acoperire. De ascultat!

Pe cai, că se filmează!