Florar, 13

Mai 14, 2009

… între căderea ultimelor petale de flori de măr şi coacerea primelor cireşe gustăm pe furiş din fructele dulci ale glasurilor de copii întârziaţi în maturitate. Ne-am aşezat cuminţi pe câte un colţ de băncuţă şi ne-am lăsat purtaţi pe aripi de cântec crud de chitară şi flaut.

Era seară în Cetatea de Fier, o seară caldă de mijloc de mai. Au urcat mai întâi pe scenă Mysha şi Johnnie, să ne aducă aminte unde şi de ce suntem… Şi ne-au adus. Cu „Cântec pentru tine” al lui Eugen Avram şi „Nu” al Măr Verde-lui. Aplauze. Apoi ’galabilul… inegalabilul… Eu (aşa mă introduce pe scenă Johnnie, de fiecare dată). „Poştalionul”, „1000 de drumuri”, „Cântec” şi „Gând”. Scurt. Cu Teddy. Alte aplauze. Şi apoi, tăcere…

A început concertul Cantos. Toată lumea ascultă. „Om bun deschide-ne poarta…” au cântat ei la început, iar noi le-am deschis larg porţile inimilor obosite de tutunuri, cafele şi modernism ucigător de suflet. M-am simţit vindecat încet-încet de toate relele. Ce minuni poate face muzica… Multe cântece de-ale lor. Câteva ale altora, în special ale lui Vali Sterian. O chitară şi un flaut. Mihai şi Codruţa. Amândoi Lojewski, amândoi Cantos. Voci frumoase, întrepătrunse, fiecare în continuarea celeilalte, ca un mănunchi de sunete împletite frumos de mâna Bătrânului cu barbă… Mulţumesc!

A urmat un moment de chitara clasică al „colegului Laurenţiu” (domnul este coleg de serviciu cu Mihai şi absolvent de Conservator). Am ascultat atent şi am rămas pe gânduri. Mai tarziu m-am autoconvins să nu mă las de chitară… Plăcut! Să mai vie! Şi au urcat iar pe scenă cei doi „Cantoşi”… Codruţa a sărutat din nou flautul, iar Mihai a mângîiat corzile chitării. Mi-a fost dor să îi aud.

A fost o altă seară de PMS FolkFrate! Cu oameni buni, care mai de care mai de demult nevăzuţi… Maria Magdalena Dănăilă, Iulia Guşatu (la capitolul „Demult nevăzuţi”). Printre „Omniprezenţi – şi bine fac!” Alina Manole, Ştefan Tivodar, Cristina Andrieş. Şi alţii. Şe ştiu dumnealor. Din surse sigure am aflat că Maria Dănăilă a cântat şi ea aseară. Zice-se prin târg că mult şi bine. Şi sunt sigur că aşa a fost, deşi eu n-am auzit-o. A cântat şi Tivodarul, şi Cristina (sau Alexandra?), şi Vlad… Dar asta o ştiu din auzite… eu nu mai eram în Iron City…

Am plecat devreme… mă aştepta Ea…

Mâine seară de la 18:00, Ovidiu Mihăilescu împarte „Cipilici” în Siver Church. Se anunţă o seară „beton” aşa că nu o rataţi. Veniţi cât mai mulţi. Veniţi toţi! „Biserica” e mare, e loc pentru toata lumea… Iar apoi, începând cu 21:30, în Crossroads vine Trupa de Acoperire. De ascultat!

Pe cai, că se filmează!

Anunțuri

6 răspunsuri to “Florar, 13”

  1. Dani Says:

    Ea? Ma bucur sa aud de bine 🙂

    Acum ca am revenit si eu din ceruri nalte, da si tu un semn pe urmatoarea cantare. Vreau sa ma mai alint putin.

    Cheers,
    D.

  2. Dan Says:

    ascultam zilele trecute un album de geniu al lui tudor gheorghe (mie-mi pasa!) si ma gandeam la originile folk-ului, la moda pletelor in vant. s-a pierdut toata nuanta, s-a pierdut spiritul de folk… ai putea spune ca a murit odata cu vali sterian.

    ca si rezumat:
    – pletele in vant au aparut ca forma de protest fata de cei care erau condusi ca niste pioni pe tabla de sah;
    – muzica intitulata folk a aparut tot ca forma de protest fata de ce care erau la conducere.

    intreb acuma: unde sunt acele melodii politice? unde sunt acuma pletele in vant pe care le porti in forma de protest fata de freza „ceaunel” pe care o poarta orice om care a plecat capul in fata dictatorilor? unde sunt hainele rebele pe care le purtau toti cei care aveau curaj sa gandeasca si altfel decat toti cei care au cedat birocratiei?

    iti propun o sesiune de Folk Frate! in care sa se cante ca pe vremuri, cum se canta odata folkul!

  3. t.s. Says:

    tu ai 9 ani si asta e prima Compunere pe care te’a rugat Dna invatatoare sa O faci si te’a ajutat si Mamica Putin pe ici pe Colo?

    just askin.

    • boerudragos Says:

      Am un pic mai mult de 9 ani, e cam a şasea compunere pe care o scriu, dar, e prima pe care o scriu singur… aşa că te rog să-mi scuzi stângăciile.

      Just answerin’…

      PS: cum reuşeşti să scrii cuvintele cu majusculă în mijlocul propoziţiei? Nu-ţi pare că arată ciudat?
      PS2: pe mămica mea nu o cheamă Putin… si nici pe tata nu-l cheamă Stalin… dar asta e altă poveste.

  4. t.s. Says:

    Ne-am aşezat cuminţi pe câte un colţ de băncuţă şi ne-am lăsat purtaţi pe aripi de cântec crud de chitară şi flaut.

    • boerudragos Says:

      Nu înţeleg ce vrei să spui… nu mă refeream la o bancă de sală de clasă… Habar n-am de ce te-a deranjat exprimarea asta. Îmi poţi explica?


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: