… pana la “Ziua Z”. Ziua când vom fugi cu mic cu mare la mare. Ziua când vom lăsa în spate un apus poluat pentru a avea în faţă un răsărit mirosind a alge şi nesomn. 50 de zile. 1,200 de ore. 72,000 de minute. 4,320,000 de secunde. 37 de zile lucrătoare, adică 74 de drumuri cu metroul-tramvaiul-troleibuzul ticsit de lume spre şi dinspre birou (apropos, ce plăcere e să mergi seara cu tramvaiul 32… şi încă nu e cald!).
50 de zile. Vom mai fuma până atunci vreo mie de tigări, vom bea 2-3 lăzi de bere. De cel puţin 50 de ori vom încuia uşa de la intrare şi de tot atâtea ori ne vom întreba ţinându-ne de bara din metrou-tramvai-troleibuz dacă am încuiat-o. Ne vom mai cumpăra cel puţin un abonament lunar RATB. Ne vom păcăli de 1 aprilie. Foarte probabil să ne vedem duşi la munte cel puţin o dată. Norocul nostru că se mai întâmplă lucruri care să ne ţină vii…

Azi e cântare în Iron City. Începe la de acum celebra ora 21:13. Mâine seară la Crossroads, Eugen Avram “end frends”… pe la opt jumate’. Poimâine-i vineri, 13… und so weiter.

Până la mare mai sunt 50 de zile… şi o autostradă neterminată.
Viva la revoluţion!

5 Răspunsuri la “mai e puţin, mai e un pic…”

  1. Ioana (Abe) Spune:

    daaaa!!! O sa vezi ca acusi acusi trec si zilele astea! Abia astept sa ajung la mare!

  2. Dani Spune:

    Hai liberare, AMR 50. Bag picioarele in el de birou si de corporatisti soiosi cu pretentii intelectuale. Vreau la mare, cu betivii si drogatii mei :)

  3. madalina Spune:

    merge?


Lasă un Răspuns